Solvency II între IFRS 4 şi IFRS 17

Aplicarea începând din anul 2005 a Standardului de Raportare Financiară 4 – Contracte de asigurare (International Financial Reporting Standard 4-IFRS 4) a adus prin obiectivele sale, îmbunătătiri, clarificări, dar şi cerințe privind prezentările financiare detaliate ale contractelor respective. Cu toate acestea, standardul respectiv a reprezentat doar o primă fază a unui proiect mai vast al abordării domeniului asigurărilor şi prezentării în raportările financiare a contractelor de asigurare, fiind doar un standard interimar, care permitea societătilor de asigurare un cadru nou, de calitate, al utilizării diferitelor practici de contabilitate specifice. Această aplicare, însotită şi de faptul că respectivul standard nu aborda aspectele legate de contabilizarea şi prezentarea activelor financiare detinute şi, respectiv, a datoriilor financiare emise de către asiguratori, a făcut tot mai dificilă înțelegerea şi compararea rezultatelor raportate de către societătile de asigurări, destinate diferitilor utilizatori finali. Pe de altă parte, aplicarea din anul 2016, ca prim an de raportare a Directivei Solvency II, de către piața europeană de asigurări, a determinat majoritatea jucătorilor acestei piețe să adopte măsuri suplimentare în legatură cu managementul activelor şi pasivelor bilanțiere, cu riscurile asumate în eligibilitatea fondurilor proprii şi, nu în ultimul rând, în politica de investiții. În consecintă, apariția în martie 2017 a noului Standard de Raportare Financiară 17 – Contracte de asigurare (International Financial Reporting Standard 17-IFRS 17), aplicabil începând cu 1 ianuarie 2021, aduce schimbări importante, noul standard propunându-şi să trateze într-un mod unitar contractele de asigurare, indiferent de jurisdictiile aplicable, asigurând totodată utilizatorii situațiilor financiare de efectul pe care contractele în cauză îl au asupra calitătii şi relevanței poziției şi performanței financiare, precum şi a fluxurilor de trezorerie. Studiul de fată își propune să analizeze, pe de o parte, modul în care noul IFRS 17 se armonizează cu modalitătile de evaluare şi raportare impuse de Solvency II dar şi tratamentul specific şi măsurile preparatorii adoptate de către principalii jucători ai pieței europene de asigurări în această perioadă de tranziţie în raportarea financiară din această industrie, pe de altă parte.