Ţintirea Inflaţiei – O Strategie De Politică Monetară Tot Mai Populară

Începând din anii ’90, băncile centrale din numeroase ţări au devenit tot mai preocupate de asigurarea stabilităţii preţurilor. Există două strategii de politică monetară prin care băncile centrale pot atinge obiectivului stabilităţii: strategia bazată pe obiective intermediare şi, respectiv, ţintirea directă a inflaţiei. Constatând că strategia bazată pe obiective intermediare nu este foarte eficientă, în ultimii optsprezece ani băncile centrale din unele ţări dezvoltate au trecut cu succes la ţintirea inflaţiei ca şi cadru al politicii monetare. Drept urmare această strategie a devenit o opţiune atractivă, fiind adoptată de un număr tot mai mare de ţări emergente din Europa Centrală şi de Est, America Latină şi Asia de Est. În toate aceste ţări rata inflaţiei a înregistrat un trend descendent după adoptarea ţintirii inflaţiei, astfel că până în prezent nici una dintre aceste ţări nu a renunţat la această strategie. Acest articol îşi propune să investigheze literatura de specialitate referitoare la ţintirea inflaţiei şi la corelaţiile dintre aceasta şi performanţele economice. În prima parte a articolului ne vom referi la contextul adoptării ţintirii inflaţiei. În partea a doua vom pune în discuţie argumentele pro şi contra acestei strategii. În final vom comenta impactul ţintirii inflaţiei asupra performanţelor economice. Totodată, vom formula păreri personale şi critici privind implementarea şi eficienţa acestei strategii.